joi, 17 decembrie 2015

Desenam acum cativa ani..

Erau nişte momente grele pentru un copil, chiar foarte triste. Atunci am plâns mai mult ca un bebeluş...simţeam că nu aveam nimic şi pe nimeni şi că singura cale de scăpare era arta. Am început să scriu dar gândurile mi-au fost aruncate la gunoi pentru că erau nişte prostii. Am scris versuri, credeau că sunt îndrăgostită, desenam...îmi făceam planuri. Am suferit enorm. Un om care nu are libertate e un nimeni.

       Nu sunt artistă, nu am talent la nimic special. Vorbesc mult, nu scriu bine, nu îmi plac foarte mult detaliile, mă încurc când vorbesc, ţip, mă enervez, nu cânt bine dar îmi place să mă prostesc chiar dacă alţii spun"Flori, fi serioasă!" Hai bâşti!. Cât despre desenat... te închini, aşa m-am închinat eu când am văzut un desen,oribil, de acum vreo 4 ani şi ţin minte când l-am desenat cât sufeream. Acum nu pot spune multe despre el...numai că acum câţiva ani am scris pe spate nişte rânduri şi mă face să îmi dau seama că încă sufăr...

    Acest desen a fost creat în urma unei nevoi de a-mi exterioriza sentimentele, ideile şi viziunile. Exprimă nevoia de libertate, fizică, psihică şi morală. Norii reprezintă visul, speranţa iar motivele de semicerc reprezintă faptul că autoarea e în căutare de ceva, având doar jumătate din acel lucru. Omul care vine din cer şi întinde mâna reprezintă puritatea ,fiind gol,sau pe jumătate gol...apoi faptul că este sus reprezintă distanţa, diferenţa dintre cei doi. Soarele care răsare reprezintă prosperitatea dimineţii, reîmprospătare, pasul spre o nouă zi. Marea reprezintă viziunea amplă a viitorului. Piatra reprezintă momentul în care se afla personajul din primplan. Piatra are cioturi ceea ce reprezintă frământările personajului datorită locului unde se află. Motivul femeii aproape goale înseamnă dorinţă,motivaţie, răbdare deoarece e înconjurată de multă apă ceea ce înseamnă speranţă. Întinzând mâna spre cer reprezintă atingerea absolutului. Mâna stângă întinsă rigid reprezintă pata de regret dar şi o posibilă ascensiune a sufletului.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Romania plina de praf si caldura

Ma doare capul! Rau! De la caldura si de la aerul conditionat. Imi bate soarele in cap prin parbriz si in acelasi timp jetul rece de aer ma loveste in fata. Combinatia e naucitoare. Pur si simplu sunt atat de ametit incat abia am condus pana aici.

Mai am de condus azi asa ca ma gandeam sa trag pe drepata ca tiristii, pana se mai racoreste sau macar pana nu mai bate soarele. Am fost in Galati. Am constatat ca soferii galateni habar n-au sa conduca. Sau i-a lovit pe toti caldura asa de tare incat fac prostii incredibile. Dar nu vorbesc numai de intoarceri pe linie dublu continua sau momente in care ti se taie fata si esti obligat sa franezi la maxim ca sa eviti un acrosaj, sau la treceri pe rosu, la neacordare de prioritate.

Ma refer la nesimtire crasa in trafic, lipsa de respect, prostie dusa la maxim. Spun acum despre galateni pt ca am traversat orasul lor de 2 ori. Dar situatia e generala. Si in Braila s-a intamplat la fel. Si dimineata la 5.30 in Bucuresti. Desi erau doar 3 masini pe strada. Oamenii n-au pic de respect pt cei de langa ei, n-au pic de respect nici pentru ei insisi. Claxoneaza ca apucatii cand se face verde la semafor desi masina din fata nu a intarziat la plecare. Claxoneaza de fapt in orice imprejurare. Mi s-a facut o sila! Nu mai suport traficul asta infernal compus din masini conduse de oameni care se comporta ca animalele!

Conducand si vazand prostie dupa prostie, mi-am adus aminte de un episod exemplar din germania. Stateam pe prima bada a unei alei de aproximativ 2 km care ducea intr-o parcare a unei expozitii uriase. Coada de masini se intindea pe toata lungimea aleii dar era ocupata doar o banda. Cu toate astea nimeni nu iesea din coloana sa depaseasca pe banda libera ca sa intre in fata. Si toate masinile care veneau de pe sosea, se asezau cuminti pe prima banda la coada. NIMENI! In 7 zile in care am stat la coada aia dimineata n-am vazut nici macar o masina facand depasirea. Respect? Cultura? Educatie? Nu stiu! Oricum ceva ce noi nu avem. In mod sigur.

joi, 15 octombrie 2015

Pedaland departe de bicicleta

Cand scrii ca sa aratI ca sTii sa scrii nu e tare greu sa fii convingator. Doar ca asta nu prea itI va fi de folos, fiindca a sTi sa scrii e mai mult matematica decat e scris adevarat. Straduindu-te sa te probezi ca scriitor uitI de poveste sI ii treci in fatA, devenind mai important decat ea sI-atunci nu-tI mai ramane decat sa te pierzi odata cu povestea.

duminică, 26 iulie 2015

Punct si de la capat..

Am de gand sa scriu acest text pana la capat, nestiind ce anume o sa scriu si care anume ii va fi capatul. Sigur ca finalul mi-l doresc inca de pe acum frumos, putin trist, putin fericit, putin misterios, purtator de energii si de inspiratie pentru toti cei ai caror ochi o sa-i intalneasca. De-abia am inceput sa scriu si ma simt deja dispus sa fac mari sacrificii pentru a ajunge la un asemenea final, desi, marturisesc, nu stiu ce sacrificii exact as avea de facut, asa cum, v-am mai spus, nu mi-e clar nici la ce fel de incheiere vor duce toate astea.